Stetoscoape Littmann
Stetoscopul a fost inventat in anul 1816 de medicul francez Rene Laennec. Utilizand mai multe foi de hartie rulate in forma de cilindru pentru a asculta pieptul unui pacient, a observat ca sunetele se aud amplificate si mai clar. Primul model de stetoscop era alcatuit dintr-un tub subtire de lemn, lung de aproximativ 30 cm. La unul din capetele acestuia era o proeminenta lata, de forma plata avand in centru o deschizatura. Atunci cand deschizatura plata era asezata pe corpul bolnavului, doctorul isi fixa urechea la celalalt capat al tubului putand auzi astfel sunetele produse de bataile inimii sau de respiratie. Aparatul initial s-a schimbat destul de putin inainte de inceputul secolului al XX-lea, atunci cand fizicanul american George Cammann a modificat putin forma si modul de utilizare a acestuia. Noul stetoscop avea tubul din cauciuc flexibil. La unul din capete se gasea tot o proeminenta lata dar de data aceasta metalica, iar capatul folosit pentru ascultare a fost bifurcat in doua, cu cate un dispozitiv pentru fiecare ureche sunetele putand fi astfel ascultate cu ambele urechi in acelasi timp. Abia la inceputul anilor 1960, profesorul american David Littmann de la Harvard Medical School a creat faimoasele stetoscoape Littmann, mai usoare si cu o acustica superioara. Inventata de compania 3M, tehnologia diafragmei reglabile permite medicilor sa auda diferite frecvente prin simpla alternare a presiunii asupra capsulei. Toate modelele de stetoscoape Littmann sunt fabricate in Statele Unite ale Americii si nu contin latex sau ftalati.